Antrenament la Sarulesti II

Prepararea peletelor expandabile

'TORAY' Excellent Pro Type

Pentru aceia dintre dumneavoastră amatori de puțina cultură generală, am să încep prin a vă spune că fluorcarbonul a fost inventat de TORAY, și producătorul japonez este recunoscut ca fiind cel mai bun de pe piață de ceva vreme.
Firele de pescuit de fluorocarbon sunt fabricate dintr-un fluoropolimer PVDF și au un indice de refracție a lumini identic sau foarte apropiat de cel al apei, ceea ce face firul mult mai puțin vizibil pentru pești. Fluorocarbonul  este, de asemenea, un material mai dens, și, prin urmare,  se scufundă mai repede și se așează pe fundul apei, camuflându-se mai ușor și eliminând nevoia de a folosi plumbi adiționali  sau pasta de tungsten(mai ales în pescuitul la crap).

Unul din firele de fluorocarbon  cele mai surprinzătoare pe care le-am testat in ultima vreme este Toray Excellent, un fir atât de mătăsos încât am simțit nevoia sa verific ca e 100% fluorocarbon și nu vreun nou tip hybrid. Acesta păstrează toate caracteristicile generale ale firelor de fluorocarbon (vizibilitatea redusă sub apă, rata de imersie rapidă) însă adaugă flexibilitatea , suplețea nesperată la un fluorocarbon și de asemenea rezistența deosebită, la diametre foarte mici. Producătorul clamează o rezistență sporită la UV, noi am testat firul pe câteva monturi și strune așadar vă recomandăm acest fir atât pentru strune și monturi cât și pentru utilizare direct pe tambur.  E Excellent!

Câteva sfaturi pentru a lansa mai departe

Dacă vreți să câștigați câțiva metri în plus fața de distanța la care aruncați de obicei, următoarele sfaturi vă pot fi de folos. 

1.  Folosiți un fir cu diametru mai mic. Eventual textil

2.  Asigurați-vă că tamburul mulinetei este corect umplut, până la buză. 

3. Folosiți momitoare mai compacte, mai mici ca dimensiune dar mai grele. Greutatea acestora încărcate cu nadă  trebuie să fie undeva între 40 și 60% din puterea lansetei. 

4. Folosiți momitoare aerodinamice , moulduri sau arc năditor.

5.  Asigurați-vă că folosiți o tehnică corectă de lansare. 


6. Dacă mandrina e mobilă, și îi puteți muta locul pe cotorul lansetei , asigurați-vă că puteți să "ascundeți" cotorul lansetei sub mână . 

Acuratețea lansării in pescuitul la feeder

Aspect extrem de important în pescuitul la feeder, acuratețea lansării momitorului pare trecută pe un plan secund de pescarii de feeder de la noi. Aceasta se întâmplă poate și din cauza bălților și a lacurilor, care sunt adeseori întinderi largi de apă,  lipsite de insule aflate în raza feederului de sau de pâlcuri răzlețe de stuf, sau orice alt element care ar putea constitui un reper vizual sau o țintă spre care să lansăm momitorul.  Pe râuri lucrurile stau puțin mai bine, distanța mai mică dar și nevoia de a nu pierde montură după montură  fiind "mama învățăturii" pentru mulți dintre feeder-iștii pe care i-am întâlnit, însă trebuie spus că întotdeauna este loc de mai bine, inclusiv pentru subsemnatul. 
Consider că înainte de a intra în discuția despre lansările de precizie, ar fi util și necesar să vă vorbesc puțin și despre  cum se lansează corect astfel încât să obținem și acuratețea maximă. Tehnica lansării corecte cu orice lansetă nu doar cu feederul presupune ridicarea lansetei deasupra capului cu ambele brațe întinse,  unul prizând lanseta în zona mulinetei (care se va afla deasupra bățului, în sus,  și nu între băț si cap), și celălalt braț va prinde lanseta dinspre cotor. Corpul lansetei trebuie sa ajungă paralel cu solul  înainte de aruncare.  Lansarea efectivă se face trăgând lanseta de cotor si menținând cat mai rigid celalalt braț pana se ajunge cu lanseta la un unghi de 45 de grade fata de apa, pe direcția  dorită.  Executată corect, mișcarea imită cumva pe cea a unei catapulte care lansează un proiectil. Descrierea pas cu pas a tehnicii am făcut-o aici. 
 Revenind la acuratețe, există oameni care în mod nativ, posedă un talent pentru lansarea precisă în același loc, dar, evident articolul de față se adresează celor care întâlnesc probleme  în stăpânirea acestei părți. și această categorie e alcătuită din marea majoritate a pescarilor chiar dacă mulți ar spune că lipsa preciziei la lansare este din cauza bățului, a firului, a vântului sau a soarelui, deși realitatea este că cel mai important element din ecuație îl constituie pescarul însăși și exercițiul pe care acesta îl face la fiecare lansare.  
Două lucruri sunt cruciale  atunci când vorbim de acuratețe, și anume  distanța și direcția. Le vom lua pe rând. 

Distanța: 

Pentru a lansa  coșulețul la aceeași distanță, există două variante. Cea simpla este să vă folosiți de un mecanism simplu aflat pe mulineta dumneavoastră, pe care mulți pescari îl ignora: line clip-ul. Prin blocarea liniei la o anumită distanță veți reuși foarte rapid - bineînțeles cu exercițiul de rigoare - să stăpâniți lansarea la aceeași distanță. Metoda aceasta are însă un dezavantaj. Dacă în timpul partidei se întâmpla să înțepați un pește mai mare atunci e posibil sa fie nevoie să declipsați rapid și pierdeți astfel  vadul.  Să nu mai menționăm și mai nefericitele cazuri când linia principală se rupe.  Varianta mai complicată (doar pentru că necesită atenție și exercițiu și nu mulți pescari sunt dispuși să îl facă), presupune următorii pași :
1. Reglați distanța de la vârful lansetei la momitor  astfel încât aceasta sa fie aceeași la fiecare aruncare. Distanța aceasta nu e fixă însă e indicat să fie de maxim 1 tronson și jumătate.  Ca regulă generală  distanța  dintre  vârf și momitor ar trebui șă fie de minim un metru, pentru a asigura încărcarea corectă a lansetei dar și traiectoria corectă a coșulețului în aer.  
2. Lansați folosind tehnica  descrisă mai sus. rețineți ca pentru distanta nu e nevoie de forță ci de viteză, însa ar fi de preferat ca la început să alegeți o distanță confortabilă, la care să aruncați cu ușurință.  
3. După ce ați lansat în zona dorită , folosiți un marker de fir si însemnați tronsonul de linie de la mulinetă la primul inel.  Acesta va fi reperul nostru pentru lansările următoare. 
4. Mulinați și repetați lansarea verificând că ați atins aceeași distanță cu ajutorul semnului marcat pe fir. 
5. Refaceți marcajul de pe fir ori de cate ori este nevoie și exersați lansatul la aceeași distanță.
Am întâlnit în diverse  surse media varianta în care în loc de marker sau de line-clip, se folosește pentru blocarea firului  un elastic de bani pus pe tambur. Personal,  consider această metodă ca fiind cea mai "păguboasă" între cele 3,  întrucât elasticul va afecta felul în care e așezat firul la recuperare(și implicit va afecta lansarea), și de asemenea exista riscul ca unele spire să mai scape pe sub elastic în cazul lansărilor mai puternice. 

Direcția

Așa cum spuneam mai sus , cea de-a doua dimensiune care ne dă acuratețe în lansare este direcția. Trebuie să fim capabili să lansăm pe direcția dorită și pentru acesta exista câteva trucuri, despre care vă voi vorbi în cele ce urmează. 
Folosirea unui reper. Pe apă, atât distanțele cât și direcția poate juca uneori feste. De aceea se impune folosirea unui reper fie el pe apa (o insulă sau un pâlc de stuf, stabil) fie pe malul opus (un copac, un stâlp de curent,  turla unei biserici). Orice element permanent, ușor  și clar vizibil poate constitui un punct de reper către care să lansați de fiecare dată.  Dar nu este suficient doar acesta ci mai aveți nevoie și de o tehnică corectă de lansare și de asemenea de exercițiu.  Rețineți că  pentru a lansa pe o direcție dată , e mai simplu dacă umerii dumneavoastră se află perpendiculari pe acea direcție, coșulețul nu pendulează, și nici dumneavoastră nu vă mișcați de pe un picior pe altul.  
Urmând indicațiile date până acum, și combinând cele două elemente, direcție și distanță,   ar trebui să fiți capabili să lansați cu o precizie destul de bună. Nu vă rămâne de făcut decât să acordați atenție tuturor elementelor  la fiecare aruncare și să exersați până veți atinge acuratețea maximă.
Închei aici acest demers, nu înainte de a menționa și faptul că echipamentul își are partea lui în aceasta ecuație, existând , desigur lansete cu ajutorul cărora lansatul precis este mult mai lejer.  De asemenea vârful lansetei poate să influențeze destul de mult, și astfel,  un vârf de fibra de sticlă vă ajută să sesizați cele mai anemice trăsături însa afectează precizia lansării. O combinație vârf fin (de fibra de sticla)- distanță mare (care cere ca și coșulețul sa aibă o greutate ce poate încărca lanseta) poate fi descurajantă pentru pescarul aflat la început de drum cu feederul, prin faptul ca se pierde tocmai la precizie. Sfatul meu pentru cei aflați la început de drum, este să învățați întâi să lansați cât mai precis la o distanță "comodă" de 20-25  de metri, și să creșteți gradual distanța, pe măsura ce lanseurile vă ies tot mai bine. 
Fir întins!

Claudiu.

Cârligul

Poate cel mai important element al echipamentului atunci când vine vorba de prins efectiv peștele, este  cârligul.  Cea mai mare greșeală pe care o poate face pescarul, este să nu acorde acestuia atenția necesară și să nu încerce să potrivească cârligul cu grosimea strunei, peștele urmărit și momeala folosită. Nu poate fi nici o îndoială nici cu privire la importanța  alegerii unui anumit model de cârlig atunci când pescuim la feeder. Ca și în celelalte stiluri de pescuit (staționar), cu cât cârligul este mai mic și mai ușor, cu atât mai multe prezentări vom avea. Cu cât cârligul este mai ascuțit cu atât  trăsăturile vor fi mai nete, înțeparea mai ușoară și implicit rateurile vor fi mai puține. Dar nu întotdeauna un cârlig subțire și mic este soluția. Un cârlig prea mic se poate rupe, dezdoi sau poate să fie dezagățat cu ușurință din gura unui pește mare, in timpul drilului.
Gama de cârlige recomandate pentru feeder cuprinde așadar  dimensiuni medii/mici  pornind de la mărimea 6 pe scara Mustad și până la mărimea 22, dar noi putem reduce si mai mult acest interval, cel mai frecvent fiind  utilizate  mărimi intre 12-18. De asemenea in proporție covârșitoare la feeder se folosesc  predominant cârlige cu paletă și nu cele cu ochet și marea majoritate au barbetă sau micro barbetă.  Există situații când se folosesc și cârlige cu ochet cum ar fi atunci când se folosesc monturi cu fir de păr și se urmărește  crapul, sau se urmărește selectarea exemplarelor mai mari de plătică, momeala fiind în acest caz boiliesul sau peletele puse pe firul de păr. Cârligele fără barbetă sunt mai puțin folosite la noi, însă din experiența proprie, vă pot recomanda ca pe măsură ce deveniți experimentat , să nu le ocoliți, acestea având două avantaje destul de importante, și anume faptul ca nu sparg momeala vie la fel ca celelalte și de asemenea nu rănesc peștele la degorjare.  Nu am avut pești dezagățați în timpul drilului, și nici altfel de surprize neplăcute. 
  Să revenim însă la corelarea cârligului cu peștele urmărit, atunci când talia medie a peștilor din vad este cunoscută. Cârligele pentru peşte mic pe care punem de regulă un maxim de  1-2 viermi sau 2-3 pinkies, sau larve  de chironomide sau râme foarte mici și subțiri,  au ca și caracteristici următoarele: au tija lungă, spinul este foarte fin,  sunt subțiri și implicit nu sparg momelile. Când le folosim trebuie acordată și greutății coșulețului folosit. Chiar dacă folosim un picker sau un feeder foarte moale și pescuim pește mic, dacă greutatea momitorului este una considerabilă, atunci  exista riscul ca aceasta să contribuie la dezdoirea cârligului în timpul drilului/recuperării.  Cârligele pentru peşti de dimensiuni medii  fie sunt versiuni mai mari ale celor pentru pește mic, fie au tija scurtă și o deschidere mai largă a curburii. Acestea pot acomoda și momeli precum porumbul, peletele expandabile, râme mai mari sau buchet de viermi. În pescuitul peştilor de talie medie/mare precum crapul plătica mare sau mreana ne vom îndrepta atenția către cârlige mult mai puternice şi o deschidere largă, cârlige care să reziste forțării peștilor atunci când pescuim aproape de agățători submerse. Cârligele supuse procesului de forjare sunt mai puternice decât celelalte așa că puteți urmări și această trăsătură atunci când alegeți un model sau altul. 
Fir întins!

Claudiu

Jelete de casă

Unii pescari de la noi  – inclusiv subsemnatul - le spun jelete, englezii le numesc „ jelly pellets”,  iar de fapt si de drept acestea sunt nimic altceva decât  pelete expandabile preparate cu gelatina . Diferența fata de peletele obișnuite o constituie in primul rând textura jeletei,  mai cauciucato-gelatinoasa spre deosebire de cea fibros-buretoasa pe care o au peletele expandabile pregătite in modul clasic. Avantajul este uneori  faptul ca pe bălțile cu multă albitură jeletele tind să reziste mai bine pe cârlig, sporind șansele de a avea captură la fiecare aruncare.

 În cele ce urmează o să vă spun cum le puteți  puteţi obţine,  pentru  a le folosi direct pe cârlig atunci când pescuiți la feeder, match sau varga.  Așadar aveți nevoie de următoarele:  pelete  expandabile,  apa, gelatina granule, o pompa de pelete si puţină îndemânare în bucătărie.  Pentru utilizarea gelatinei la pregătirea jeletelor de pescuit trebuie mai întâi să o hidratam. Gelatina granule se hidratează intr-o cantitate de 5 până la 10 ori mai mare de lichid decât propria greutate, după indicațiile de pe plic.  Apoi apa împreună cu gelatina se pun pe foc, la foc mic si se amesteca continuu, fără să se aducă la fierbere. Foarte important este să nu lăsați gelatina sa fiarbă şi să o daţi deoparte de pe foc imediat ce s-a dizolvat. Fierberea distruge gelatina.

După dizolvare, lichidul se transfera cald în pompă, se pune si o cantitate de pelete, şi se videază până toate peletele cad la fundul recipientului. Se lasă  sa se răcească in recipient si apoi se pot scoate si folosi. Excesul se poate pune la păstrare în frigider.

Fir întins!

Leviathan