Ape reci, ape calde

Aditivi de apă rece, boiliesuri (si pelete) de apa rece, nade de apa rece - si exemplele ar putea continua, însă dilema ramane - Ce inseamnă mai exact-  din punct de vedere al temperaturii- o apă rece?. Producătorii de nade şi momeli evită să definească în mod clar ce consideră o apă „rece” şi ce o apă „caldă,  așadar iată-mă încercând sa arunc puţină lumină asupra acestui subiect, în cele ce urmează.

 Fără alte ceremonii, din capul locului am să spun că personal, consider „apă rece” (cu implicații asupra momelilor de apa rece etc)  orice apă care are sub 8 grade Celsius si apă caldă orice apă peste 8 si până la 22 de grade Celsius .  Motivul principal pentru care stabilesc  graniţa între cele două la 8 grade Celsius, este  unul simplu. Sub această temperatură, chimia apei  se modifică dramatic.  Știu, chimia sună deja prea complicat şi prea anost. Chiar dacă nu e cea mai captivantă lectură, in cele ce urmează o sa vă propun o scurtă trecere în revistă a evoluţiei  proprietăților fizico-chimice ale apei în relație directă cu temperatura.  S-ar putea să descoperiţi legături interesante cu implicatii directe in rezultatele partidelor de pescuit de iarnaă, primăvară devreme sau chiar toamnă tarzie.

După cum știți, temperatura apei determină  nivelul de  oxigen dizolvat în ea, iar din fericire pentru vietăţile acvatice, cu cât apa este mai rece, cu atât cantitatea de oxigen dizolvat în ea este mai mare. Cu toate acestea pe majoritatea apelor stătătoare (fac excepție cele cu izvoare foarte puternice şi deci cu o buna ventilare/primenire) peştii vor suferi de hipoxie, sau mai pe româneşte de lipsă de oxigen. (* O exceptie notabila de la regula o constituie carasul,  specie care a dezvoltat o rezistenta incredibila la hipoxie acuta. Puteti citi mai multe aici )

De asemenea , temperatura apei  influenţează nivelul de pH. Astfel, cu cât apa e mai rece cu atât Ph-ul tinde să crească. Influenţa modificărilor de PH asupra peştilor şi florei acvatice este una directă însă mult mai subtilă şi mai greu cuantificabilă într-un articol.

Densitatea apei se modifică cu creşterea temperaturii, între 0^oC şi 4^oC creşte cu temperatura, apoi scade astfel încât densitatea maximă a apei este, la 4^oC, de 1g/cm³. Apa îşi măreşte volumul la solidificare, gheaţa are densitate mai mică decât densitatea apei la 0^oC după cum rezultă şi din figura alăturată. 

Aceste proprietăţi au o importanţă deosebită în natură. Când timpul se răceşte, apele lacurilor, râurilor etc. se răcesc la suprafaţă până la 4^oC. Cum apa la această temperatură are densitatea maximă se lasă la fund iar la suprafaţă ajunge apă cu temperatură mai mare. După ce toată masa de apă a ajuns la 4^oC stratul de la suprafaţă se răceşte dincolo de 4 grade şi la 0^oC, dupa cum bine ştiţi apa îngheaţă. Gheaţa fiind mai uşoară decât apa lichidă rămâne la suprafaţă. De aceea stratul de apă de pe fundul lacului sau râului va rămâne intotdeauna lichid şi va avea o temperatură în jur de 4^oC, permiţând existenţa vieţii subacvatice. 

Ok, destul cu ştiinţa, haideţi ca să revenim la pescuit.. sau măcar la peşti şi la discuţii legate direct de aceştia. Având în vedere cele de mai sus, înainte şi imediat după dezgheţarea apei, trebuie înţeles de ce peştii vor fi  găsiţi mai întotdeauna încă grupaţi „în gropane” locuri cu apa adancă,  vor avea în continuare metabolismul încetinit la minim,  şi ce e cel mai rău ,  cel mai adesea nu vor fi dispuși sa se hrănească zilnic.

Cred că Shaun Harisson spunea undeva ca un pescar care nădeşte excesiv şi cu o nadă nepotrivită apelor reci poate „strica” balta pentru toţi ceilalţi pescari şi chiar pentru câteva zile. Ca sa intelegeti despre ce vorbim, in cazul crapului, la temperatura de 12 grade hrana este digerata in 50-60 de ore, pe cand la temperatura peste 22 de grade hrana este complet digetara in mai putin de 5 ore.

Altfel spus, ceea ce pare greu de înţeles de mulţi oameni,  este ca un peşte care ia o singura gura de hrana, s-ar putea sa nu se mai hrănească câteva zile, mai ales daca nada/momeala respectiva este una uleioasa, grea, neadecvata apeleor reci.  Mulţi pescari cred că din contră peştelui ar trebui sa ii fie foame dupa un post aproape negru de  peste iarna. Nimic mai greşit. Chiar daca apa s-a dezgheţat la suprafață, pestii au dupa cum spuneam metabolismul  încetinit în continuare la minim şi acesta ramane direct dependent de temperatura apei. Mai mult,  menţionam mai sus lipsa de oxigen. Aceasta influenţează direct metabolismul, încetinindu-l  suplimentar fata de scăderea temperaturii. Așadar gândiţi-vă ca peşti vin după un post negru, o pauză de hrănire de până la câteva luni. Da, se vor hrăni dacă au ocazia,  dar vor avea imediat probleme de digestie, neputând digera hrana pentru o buna perioada de timp (uneori câteva zile).  De aceea , nadele foarte hrănitoare (cu un conținut ridicat de uleiuri, făina de peste, făina de sânge tind sa faca rau in aceasta perioada.  Acestea trebuie  „lungite” sau diluate daca vreți fie prin adaos de pământ fie prin combinarea lor cu făinuri cerealiere. Uleiurile din anumiți aditivi sau chiar din nade tind sa se coaguleze la temperaturi scăzute, aşadar sunt de evitat.  

În zilele cu soare, peştii –despre care nu trebuie niciodată sa uităm ca sunt animale cu sânge rece- vor căuta apa mica, în care să îşi încarce „bateriile”daca vreți,  să îşi accelereze metabolismul şi să îşi revină după  iarnă. Pe măsura ce vor reuși sa scape de eventualii paraziți de pe corp (cumulați in perioadele de „pseudohibernare”, in apropiere mâlului , şi vor deveni tot mai activi,  ulterior, cand apa se incalzeste peste  grade ei vor deveni in primul rând interesați de perpetuarea speciei şi apoi de hrana.

Cunoscând şi înțelegând aceste tipare comportamentale si punând în relaţie cu temperatura apei si cea exterioara, localizarea peştilor ar trebui să devină un lucru mult mai uşor accesibil oricărui pescar.

Şi findcă tot am adus vorba, cea mai buna nada si momeala de apă rece sau caldă este si ramane tocmai  localizarea pestilor.

Fir întins!

Claudiu Banu